Podul Doamnei
Istoria Podului Doamnei începe în secolul al XIX-lea, când la porunca lui Mihail Sturdza (1834-1849), sub conducerea logofătului Constantin Sturdza, ministru de interne, se începe construcția acestuia. Mihail Sturdza, primul domn al Moldovei numit în baza Regulamentului Organic, a acordat o atenție deosebită căilor de comunicații, în timpul domniei sale fiind realizată o importantă rețea de drumuri și poduri de piatră, ce legau capitala Moldovei, Iași, cu principalele centre comerciale din țară și din străinătate.
În acea perioadă, drumul de poștă între Iași și partea de sud a Moldovei traversa râul Bârlad pe un pod de lemn, care ajunsese în timp într-un stadiu de uzură avansată și nu mai prezenta nicio siguranță pentru circulație. Acest lucru este consemnat într-un raport din 1839 al Ministerului Treburilor din Lăuntru. Autorul raportului solicita construirea unui pod din piatră în locul vechiului pod de lemn, din cauza lipsei de material lemnos din zonă.
Construcția podului a început în anul 1839 și a durat până în anul 1841. Podul a fost inaugurat la 8 noiembrie 1841 potrivit celor două texte inscripționate pe balustradele dinspre carosabil.
Descrierea monumentului istoric:
Formele mari ale podului sunt armonioase şi elegante arătând valorile estetice arhitecturale ale secolului al XIX lea. Podul are cinci arce cu deschideri progresive de la cele de capăt către cel central, parapetele podului fiind în unghiuri ușor ascendente dinspre capete către zona centrală, unde acestea înglobează pietrele cu stema și inscripțiile aniversare. Nivelul de călcare are și el o discretă ascendență către zona centrală, unde sunt blocurile cu stemă și inscripțiile.
Fundațiile picioarelor podului sunt realizate din piloți de lemn, peste care au fost așezate blocurile bazelor. Fiecare din cele patru picioare este dublat la exterior de un masiv “sparge val” către nord și un contrafort către sud. Masivele “sparge val” și contraforții au volume asemănătoare cu diferența că volumele “sparge val” sunt mai proeminente și prezintă o muchie mediană verticală, dar tratată în specificul sec. al XIX-lea – muchie mai “caldă” mai puțin agresivă, planurile fețelor fiind bombate.
Bolțile sunt construite în plin cintru, din bolțari din piatră cioplită. Deasupra bolților umplutura este din piatră spartă. Pe laturile lungi ale bolților sunt construite timpane din zidărie de piatră cioplită, care au rolul de a menține la poziție umplutura bolții. Timpanele se termină la partea superioară cu un coronament din piatră cioplită. Arcele semicilindrice ale podului au fost construite pe romanate, folosindu-se blocuri mari de piatră ușor trapezoidale, pentru formarea arcului.
Conform analizelor petrografice tipurile de piatră sunt sedimentare predominant calcaroase. Unul din tipuri îl reprezintă calcarele oolitice, celălalt tip fiind gresii calcaroase.
Mortarele utilizate aparțin mai multor etape diferite de intervenție. Mortarele originale utilizate au fost pe bază de var și praf de cărămidă, precum și mortare de argilă, cele din a doua etapă sunt de var-nisip, iar ultimele reparații au fost realizate cu mortare pe bază de ciment și praf de piatră.
Centrele de interes ale Podului Doamnei sunt cele două pietre cu stemă și inscripții inaugurale. Aceste pietre sunt plasate la zona mediană a podului, putând fi văzute odată cu parcurgerea părții carosabile a podului. Au forme de blocuri pătratice, cu un ancadrament perimetral, partea superioară fiind încununată de o zonă curbă înălțată. Profilatura curbă a părții superioare se racordează într-un mod inspirat cu lespezile de pe coronamentul parapetelor, astfel curbura coronamentului lespezilor cu inscripție constituind un apogeu al ascendenței parapetelor la zona centrală.
La data construcției podului circulația destinată căruțelor se executa pe o umplutură de piatră spartă peste care a fost dispus un strat de balast. Ulterior, peste acesta umplutură a fost dispusă o zidărie de piatră și un strat de beton asfaltic pentru a permite trecere automobilelor.
În anul 1956, ca urmare a alunecărilor de teren în zona km 101-102, DN24 a fost deviat permanent prin varianta Rădești (Crasna) pentru evitarea porțiunii nesigure. Astfel, s-a redus traficul pe vechiul pod numai către satele Albești și Roșiești, podul trecând în administrarea drumurilor locale. Datorită existenței noului pod și a stării precare, podul Doamnei a fost scos din circulație în anul 1981 și a intrat în conservare, fiind considerat monument de arhitectură medievală, de importanță națională.
În acea perioadă, drumul de poștă între Iași și partea de sud a Moldovei traversa râul Bârlad pe un pod de lemn, care ajunsese în timp într-un stadiu de uzură avansată și nu mai prezenta nicio siguranță pentru circulație. Acest lucru este consemnat într-un raport din 1839 al Ministerului Treburilor din Lăuntru. Autorul raportului solicita construirea unui pod din piatră în locul vechiului pod de lemn, din cauza lipsei de material lemnos din zonă.
Construcția podului a început în anul 1839 și a durat până în anul 1841. Podul a fost inaugurat la 8 noiembrie 1841 potrivit celor două texte inscripționate pe balustradele dinspre carosabil.
Descrierea monumentului istoric:
Formele mari ale podului sunt armonioase şi elegante arătând valorile estetice arhitecturale ale secolului al XIX lea. Podul are cinci arce cu deschideri progresive de la cele de capăt către cel central, parapetele podului fiind în unghiuri ușor ascendente dinspre capete către zona centrală, unde acestea înglobează pietrele cu stema și inscripțiile aniversare. Nivelul de călcare are și el o discretă ascendență către zona centrală, unde sunt blocurile cu stemă și inscripțiile.
Fundațiile picioarelor podului sunt realizate din piloți de lemn, peste care au fost așezate blocurile bazelor. Fiecare din cele patru picioare este dublat la exterior de un masiv “sparge val” către nord și un contrafort către sud. Masivele “sparge val” și contraforții au volume asemănătoare cu diferența că volumele “sparge val” sunt mai proeminente și prezintă o muchie mediană verticală, dar tratată în specificul sec. al XIX-lea – muchie mai “caldă” mai puțin agresivă, planurile fețelor fiind bombate.
Bolțile sunt construite în plin cintru, din bolțari din piatră cioplită. Deasupra bolților umplutura este din piatră spartă. Pe laturile lungi ale bolților sunt construite timpane din zidărie de piatră cioplită, care au rolul de a menține la poziție umplutura bolții. Timpanele se termină la partea superioară cu un coronament din piatră cioplită. Arcele semicilindrice ale podului au fost construite pe romanate, folosindu-se blocuri mari de piatră ușor trapezoidale, pentru formarea arcului.
Conform analizelor petrografice tipurile de piatră sunt sedimentare predominant calcaroase. Unul din tipuri îl reprezintă calcarele oolitice, celălalt tip fiind gresii calcaroase.
Mortarele utilizate aparțin mai multor etape diferite de intervenție. Mortarele originale utilizate au fost pe bază de var și praf de cărămidă, precum și mortare de argilă, cele din a doua etapă sunt de var-nisip, iar ultimele reparații au fost realizate cu mortare pe bază de ciment și praf de piatră.
Centrele de interes ale Podului Doamnei sunt cele două pietre cu stemă și inscripții inaugurale. Aceste pietre sunt plasate la zona mediană a podului, putând fi văzute odată cu parcurgerea părții carosabile a podului. Au forme de blocuri pătratice, cu un ancadrament perimetral, partea superioară fiind încununată de o zonă curbă înălțată. Profilatura curbă a părții superioare se racordează într-un mod inspirat cu lespezile de pe coronamentul parapetelor, astfel curbura coronamentului lespezilor cu inscripție constituind un apogeu al ascendenței parapetelor la zona centrală.
La data construcției podului circulația destinată căruțelor se executa pe o umplutură de piatră spartă peste care a fost dispus un strat de balast. Ulterior, peste acesta umplutură a fost dispusă o zidărie de piatră și un strat de beton asfaltic pentru a permite trecere automobilelor.
În anul 1956, ca urmare a alunecărilor de teren în zona km 101-102, DN24 a fost deviat permanent prin varianta Rădești (Crasna) pentru evitarea porțiunii nesigure. Astfel, s-a redus traficul pe vechiul pod numai către satele Albești și Roșiești, podul trecând în administrarea drumurilor locale. Datorită existenței noului pod și a stării precare, podul Doamnei a fost scos din circulație în anul 1981 și a intrat în conservare, fiind considerat monument de arhitectură medievală, de importanță națională.
Certificare ISO 9001:2015
